duminică, 23 ianuarie 2011

De ce e coadă la portocale ?


La mine-n cartier e un hypermarket (n-o să zic că Billa, nu vrea să le fac reclamă gratuit).

În magazinul Billa din cartierul meu, cam ca în orice alt magazin Billa din lume, probabil -nu sunt sigur, n-am fost în toate, dar aşa bănuiesc – se vând portocale. La ăştia de lângă mine portocalele sunt chiar lângă intrare. E un stand mare-mare, numai şi numai cu portocale, separat de standurile cu mandarine şi alte derivate (rude mai sărace şi mai prost îmbrăcate ale portocalelor). Este standul lor, standul lor, standul portocalelor.

Aseara să tot fie vreun ora 6, acolo. Nu exagerez, peste 30-40 de oameni NUMAI la portocale. Standul complet înconjurat, alţii stând cuminte la coadă în spatele celor care-l înconjuraseră, aşteptând să încarce plasele. Cu portocale. Mă uit peste tot în jurul meu, nu văd să zică undeva că-s din aur. Sau măcar că-s gratis. Sau hai, fie, măcar că-i vreo promoţie.

Bun, rămân cu această dilemă în cap – de ce stau oamenii la coadă la portocale, adica – şi îmi văd de-ale mele.

Azi intru iar în Billa, cu gândul la un nou aluat de pizza, secret, îl ştiu de la mama – când, deodată, stupoare! Adevăr grăiesc, erau ŞI MAI MULŢI oameni la portocale. Cred că în tot restul magazinului nu erau aşa de mulţi ca la portocale.

Amu… ştiţi că nu mă uit la tv şi nu citesc presa. Aşa că vă întreb: ce se întâmplă ?

A dat Ceaşcă vreun semn că e bine, sănătos şi se întoarce ? Din cauza crizei s-au pus accize la portocale şi ăsta e ultimul week-end în care le puteam lua la preţ redus ? E vreo epidemie mondială de lipsă bruscă de vitamina C ? Din februarie portocalele vor fi pe lista substanţelor interzise ? Sau de ce stau oamenii la astfel de cozi ?

Adică… întelegeţi mirarea mea, nu ? În ultimii 20 de ani mi s-a creat şi întărit ideea că în libertate, în democraţie, în capitalism portocalele sunt ceva banal, ca şi bananele sau pâinea cu multe E-uri. Şi-acum lumea stă la cozi mari pentru ele ?

luni, 3 ianuarie 2011

Si daca am fi noi insine, cine ar suferi?


Credem că ştim să ne înălţăm spre stele,

dar nu ştim să respectăm cerul

şi nici imensitatea universului.

Ştim să vorbim despre dragoste,

dar ne este atât de greu să iubim,

Respectându-ne şi respectându-i pe ceilalţi.

Ştim să facem copii, dar ne este greu să îi creştem.

Ştim să creăm opere de artă,

dar avem tendinţa să sfărâmăm frumusetea.

Ştim să prezicem vremea,

dar nu avem grijă de natură.

Ştim să ne emoţionăm de nefericirea lumii,

dar ne risipim cele mai bune resurse

în produse inutile şi obiecte derizorii.

Ştim să îngrijim foarte eficient,

dar de multe ori încă nu ştim să vindecăm.

Ştim să declanşăm războaie şi să le întreţinem mult timp,

dar ne este atât de greu să îndrăznim să trăim în pace!

Ştim să înlocuim inimi şi braţe,

dar nu avem încredere în relaţia cu propriul nostru corp.

Ştim să modificăm plantele, să clonăm animalele

dar în fiecare an distrugem mii de specii.

Ştim să ne desplasăm din ce în ce mai repede,

tot mai departe,

dar creăm atât de multe obstacole care ne împiedică

să comunicăm cu cei apropiaţi.

Ştim să cunoaştem foarte multe lucruri

dar încă nu ştim că nu cunoaştem

esentialul, respectul pentru viaţă, în toate formele ei.