Sărutare..
Sărută chipul meu cel palid,
Udat e parcă de un râu...
Şi o s-apară iară fraged
Ca pâinea proaspată de grâu.
Sărută mâna mea plăpândă
Şi va primi în dar putere
S-atingă iar un chip, flămândă,
Să-ţi dea o caldă mângâiere.
Sărută fruntea mea cu gânduri
Căci geme des de prea mult dor
Şi-n foi iar se vor naşte rânduri
Unde speranţele nu mor.
Săruta-mi ochii grei spre seara
Căci ard mereu ca o făclie
Hai să ne privim, noi, iară
Cu aceeaşi bucurie.
Sărută colţul gurii mele
Ce fericirea şi-a pierdut
Şi buzele nu-mi vor fi grele
Şi-ţi vor zâmbi ca la-nceput.
Un fel de joc..
Plecăm undeva între stele,
Plecăm undeva între stele,
Un spaţiu atât de restrâns
În care doar palmele mele
Se-apucă de plâns...
Lumina se scurge pe ele,
O ploaie pe frunze trecând,
Plecăm undeva între stele,
Cădem de acolo pe rând.
Şi eu şi cu cine mai este,
Şi tu şi cu cine mai vrei,
Plecăm undeva în poveste,
Trecând îmbătaţi pe alei.
Plecăm între ziuă şi noapte,
Ne-ascundem între strigăt şi şoapte.
În urma ta..
Zgârîi cu unghia-n urma ta, pământul,
Fragede ierburi zic că sunt nebun...
Orbecăind îmi lepăd azi veşmântul
Şi-n hăul cu-al tău nume mai răsun...
Nădăjduiesc să te găsesc oriunde,
Chiar şi acolo unde nu ai fost...
Dar cum să ştiu că liniştea te-ascunde
În al meu gând lipsit de adăpost...?
Pe urma ta mă văd ca-ntr-o oglindă,
O şterg de praf … aievea mă privesc...
Şi-mi cert iubirea, mâna să nu-ntindă
Către ce-ai fost…un strop de mir regesc...
Mi-ai curs destul, chiar prea destul prin vene,
Ai ocolit pământul, să mă ai...
Când noaptea evada fin printre gene
Am înţeles de fapt că nu erai...
E totul vid. Nici clipele n-au vreme
Să rătăcească-n urma ta. Târziu,
Citesc ce-am scris pe fine crizanteme,
Nu eşti…mai sunt…ai fost…aş vreau să-ţi fiu...
