Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in
parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti
cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir
tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o
deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre
petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii
raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos,
pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai
mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul
si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi
inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata
este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa
un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si
se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire
de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii
diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine,
la fel viata este inceputul vesniciei…