A fost odată un băieţel care şi-a
dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoşi şi
buni şi, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger. Ştia foarte bine că nu o
să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine
gentuţa cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, ca să-şi mai potolească foamea
şi setea din când în când.
Când a fost la câteva blocuri
depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă
puţin sufletul înainte de a porni iar la drum. S-a aşezat pe o bancă lângă un
bătrân trist şi amărât, dar cu o faţă luminoasă, care se uita atât de plictisit
la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că vor mai găsi câte
ceva de-ale gurii.
Băieţelul şi-a pus gentuţa în
braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi, când să guste din ea, a fost
întrerupt de privirea bătrânului. Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit
acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet.
Atât de minunat şi de radiant a
fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar,
doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nici o ezitare şi fără
nici o reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.
Toată după-amiaza au stat acolo pe
bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când
se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să plece către casă,
mulţumit de bucuria pe care i-o făcuse bătrânul, din care radia atâta dragoste.
Nici nu apucă bine să facă doi paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe
colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, cu doi stropi de
lacrimi în ochi, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe
care l-a văzut copilul în acea zi.
Ajuns acasă, mama băiatului îl
întâmpină. Surprinsă de expresia feţei lui plină de fericire, îl întrebă: “Ce
ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit? Cine ţi-a adus această fericire?”
Copilul îi răspunse: “Am stat la
masă cu un înger!” Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai
adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut
vreodată, cu toate că e mai bătrân decât mi-l închipuiam!”
Între timp, bătrânul a ajuns şi el
acasă şi fiul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a putut să nu îl
întrebe: “Tată, ce ai făcut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această
fericire?”
El i-a răspuns fiului său: “Am
mâncat în parc dulciuri cu un înger!” Şi înainte ca fiul său să apuce să îi
răspundă, el a adăugat: ”Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât mi-l închipuiam!”
Prea des subapreciem puterea
unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare,
a unui onest compliment sau a unui simplu act de bunătate şi milă. Toate
acestea au puterea de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să
schimbe întregul fir al vieţii unei persoane..
