Intr-o lume in care totul este market-at ca fiind mai rapid, mai eficient, mai ieftin si in care asteptarile noastre, legate de ceea ce ne dorim, sunt de rezultate rapide, vizibile, axate pe acum si aici. Vrem sa ne culcam grasuni si sa ne trezim supli, vrem sa iesim pe strada si sa intalnim iubirea vietii noastre care va fi alaturi de noi pana la adanci batraneti, vrem sa dea norocul peste noi si sa nu mai trebuiasca sa muncim o secunda cat vom trai, ne asteptam sa devenim celebri si faimosi doar pentru ca existam.
Ori asta nu se intampla sau se intampla unui procent infim al populatie, procent atat de mediatizat incat ne consolideaza asteptarile nerealiste de la propria realitate. Si atunci cand nu ni se intampla noua suntem atat de dezamagiti si nemultumiti ca dispretuim mizera realitate imediata in care ne regasim cu asteptarile inselate.
Insa cine inseala pe cine aici? Noi pe noi insine, caci daca am gandi matur ne-am da seama ca nu ai cum sa slabesti intr-o zi, ca relatiile se construiesc pas cu pas, ca respectul si notorietatea se castiga, ca viata pe care ne-o dorim sa construieste caramida cu caramida. Simplu, nu?
De cate ori nu ne-am spus Ce mi-ar placea sa slabesc … si am mai rontait un biscuite. De cate ori nu ne-am spus Ce mi-ar placea sa am o relatie fantastica … si ne-am enervat pe partener ca nu a facut lucrurile asa cum ne-am dorit noi. De cate ori nu ne-am spus Ce mi-ar placea sa am un job fain … si nu am facut nimic pentru a schimba ceva. De cate ori? De prea multe. De ce? Pentru ca totul este prea greu. Pentru ca lucrurile bune se intampla doar celorlalti. Pentru ca noi nu avem noroc. Pentru ca asta e soarta, amara. Pentru ca in viata nu ai cum sa fii fericit. Pentru ca orice ai face tot nu are rost, caci nu se poate. D’aia!
Sau nu. Vrei sa fii fericit? Vrei sa fii multumit? Vrei sa traiesti? Vrei sa ai ceea ce iti doresti? Poti. Cum?, ma intrebi. Oricat de mult nu ti-ai dori sa afli asta, depinde doar de tine, de nimeni altcineva, nici de soarta, nici de destinul orb, nici de ursitoare, nici de Dumnezeu, de tine depinde ceea ce faci cu ceea ce ai, cu ceea ce poti, cu ceea ce iti doresti, doar tu alegi.
Un loc bun de a incepe sa iei fraiele vietii tale in mana este sa intelegi si accepti ca totul este un proces. Totul are etape, totul se intampla in faze si ca tu decizi cum gestionezi procesul.
Vrei sa slabesti? Te informezi, faci schimbari, faci alegeri corecte, iti acorzi timp, te bucuri de ceea ce faci, de proces si pe masura ce etapele curg, rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Vrei sa ai o relatie implinita? Investeste timp, fii atent si tolerant, accepta-ti partenerul, sustine-l, respecta-i spatiul, respecta-te pe tine. Etc.
Vrei sa ai un job placut? Munceste, cauta, educa-te, invata.
Si tot asa. Aproape orice activitate/dorinta/asteptare/actiune/speranta poate fi impartita in etape ale unui proces complex, iar cand intelegi si accepti acest lucru, dand uitarii nerealismul satisfacerii imediate, majoritatea lucrurilor devin posibile, iar viata mult mai plina si placuta, caci faci ceea ce iti doresti pentru tine fiind plin de multumire de sine si nu de dezamagirea de a fi intr-o lume prea rea si grea.
Doar un gand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu