Cand ai ars ultima oara ?

Cand ai avut ultima oara o idee care sa te tina pe jar nopti intregi ?

Cand ti-a fost dor ultima oara de cineva incat sa simti cum te arde pe interior?

Cand te-ai aruncat ultima oara cu entuziasm, cu capul inainte in ceva care nu stiai daca se va termina bine?

Cand ai indraznit sa continui sa arzi cand toti incercau sa te stinga?

Sunt oameni care traiesc din izbucnire in izbucnire, din flacara in flacara. Nu-i poti aprinde usor…dar la fel de greu ii poti stinge. Prefer oricand sa cunosc pe cineva care traieste fiecare moment cu intensitate decat sa planific urmatoarea secunda. Privita dintr-un anumit unghi filozofia asta de viata are multe dezavantaje, din alt unghi insa…este ceea ce se tem cei din jur sa faca cu toate ca isi doresc atat de mult. Se tem sa traiasca secunda de acum pentru ca sunt prea ocupati sa planifice secunda urmatoare.

Aveam o maxima favorita acum cativa ani “Viata este ceea ce se intampla atunci cand esti ocupat sa faci alte planuri“. A ramas la fel de puternica si azi cu toate ca mi s-au intamplat multe de cand am citit-o prima oara.

M-a intrebat cineva ieri ce as pastra din trecut, daca as putea… I-am raspuns ca as pastra focul fiecarei clipe frumoase pe care am trait-o.

Daca as putea sa inghet pentru moment flacara unui suras, unei priviri, unei atingeri, unei voci…as vrea sa o pastrez in punctul ei de maxima intesitate. As pastra mai degraba o privire extrem de furioasa decat una indiferenta. Vocea entuziasmata a unui copil care reuseste pentru prima oara sa mearga singur cu bicicleta, a exploratorului care descopera ceva unic, strigatul ragusit al inventatorului caruia i-a reusit experimentul…sau soaptele unei femei indragostite care te priveste.

Toate momentele astea fac parte din trecut. Iti aduci aminte de ele doar daca le-ai trait cu intensitate. Nu-ti aduci aminte de lucrurile banale, normale, obisnuite pe care le faci zi de zi. Nu mai stii cu ce te-ai imbracat fix acum patru ani, ce-ai mancat si ce-ai baut sau pe cine ai intalnit pe strada. Sunt lucruri obisnuite care trec pe langa tine fara sa le dai importanta pentru ca nu au produs emotie in tine. Nu ai ars.

Dar iti aduci aminte si acum de momentul cand ai fost dezamagit prima data in dragoste si ai plans, momentul cand ai avut primul succes important in cariera, momentul cand ai avut primul copil si l-ai tinut in brate, momentele care te-au facut sa ti se zbarleasca parul pe spinare. Momentele cand ai ars, cand te-ai dedicat, cand ai fost inflacarat, cand te-ai implicat.

Ce-ti vei aduce aminte maine cand te vei gandi la ziua de azi?

E dimineata. Inflacareaza-te

Indrazneste….si ARZI

Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine

În cartea “Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înşine“, Lise Bourbeau porneşte de la idea că misiunea noastră în această lume e de a trăi o serie de experienţe până când ajungem să le acceptăm şi să ne iubim pe noi înşine trecând prin ele. Când un copil se naşte, el ştie, în adâncul lui, că motivul pentru care s-a născut e acela de a fi el însuşi, trecând printr-o serie de experienţe.

După scurt timp însă, el observă că atunci când vrea să fie el însuşi, deranjează lumea adulţilor, ajungând la concluzia că a fi natural nu este bine, nu este corect. Această descoperire, provoacă copilului accese de furie.

Majoritatea copiilor trec prin următoarele 4 etape:
- în prima etapă a vieţii copilul cunoaşte bucuria de a fi el însuşi
- apoi cunoaşte durerea provocată de faptul că nu are dreptul de a acţiona mereu aşa
- urmează o perioadă de criză şi de revoltă
- în cea de-a patra etapă, pentru a-şi micşora suferinţa, copilul se resemnează şi ajunge să creeze o nouă personalitate pentru a deveni ceea ce vor ceilalţi ca să devină.

În timpul celei de a treia şi a patra etape, ne creăm mai multe măşti pe care le folosim pentru a ne apăra împotriva suferinţelor trăite pe parcursul celei de-a doua etape. Aceste măşti sunt in număr de cinci şi corespund celor cinci răni importante trăite de fiinţa umană: respingere, abandon, umilire, trădare şi nedreptate. Înlocuirea rănilor cu măştile este consecinţa faptului că vrem să ascundem de noi înşine şi de ceilalţi ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm.

O mască reprezintă un tip de personalitate şi e purtată atunci când vrem să ne protejăm. În continuare o să prezint pe scurt câteva caracteristici ale fiecărei răni, însoţite de câte o poză cu descrierea fizică.

Caracterul fugarului:

* preferă să nu se ataşeze de lucrurile materiale
* este perfecţionist deoarece crede că dacă face o greşeală va fi judecat
* trece de la etape de mare iubire la faze de ură profundă
* nu crede în dreptul lui de a exista
* se crede nul, fără valoare
* are dificultăţi în a-l lăsa să trăiască pe copilul său interior.
* are capacitatea de a se face invizibil
* găseşte diverse mijloace de a fugi de dificultăţi
* pleacă în astral cu uşurinţă
* se crede neînţeles
* caută singurătatea pentru că îi e frică că dacă primeşte mai multă atenţie nu o să ştie ce să facă cu ea
* ştie ce vrea, dar nu îndrăzneşte să ceară, considerând că nu e suficient de important pentru a-l deranja pe celălalt.

Caracterul dependentului:

* se consideră o victimă
* crede că nu poate să reuşească singur şi că are nevoie de altcineva pentru a-l ajuta
* are o dificultate în a face sau de a decide ceva singur
* cere sfaturi pe care nu le urmează neapărat
* are voce de copil
* are o dificultate în a accepta un refuz
* îi e teamă de orice formă de autoritate
* emoţia cea mai intens trăită de el e tristeţea
* se agaţă fizic de ceilalţi
* caută independenţa
* singurătatea e cea mai mare frică a lui
* într-o zi e vesel, într-o zi e trist
* este o persoană care fuzionează uşor cu ceilalţi
* poate să mănânce mult fără să se îngraşe

Caracterul masochistului:

* îi e adesea ruşine de el însuşi şi de ceilalţi sau îi e teamă ca celorlalţi să nu le fie ruşine cu el
* nu îi place să meargă repede
* îşi cunoaşte nevoile, dar nu le ascultă
* adună multe greutăţi în spate
* se crede murdar, lipsit de suflet, sau fiind mai puţin decât ceilalţi
* cea mai mare teamă a lui este libertatea
* face în aşa fel încât să nu fie liber, deoarece a fi liber înseamna a fi “nelimitat”. Dacă nu are limite îi e teamă de excese
* se pedepseşte pe sine crezând că astfel îl va pedepsi pe celălalt
* are talentul de a se plasa în situaţii în care trebuie să aibă grijă de altă persoană. Astfel uită de sine din ce în ce mai mult.
* compensează şi se recempensează pe sine prin mancare

Caracterul dominatorului:

* se consideră foarte responsabil şi puternic.
* caută să pară special şi puternic.
* nu îşi ţine promisiunile şi angajamentele sau face eforturi pentru a le ţine.
* minte cu uşurinţă.
* este manipulator, seducător.
* are multe aşteptări.
* are dispoziţie schimbătoare.
* este convins că are dreptate şi încearcă să-i convingă şi pe ceilalţi.
* este nerăbdător.
* este intolerant.
* înţelege şi acţionează repede.
* este performant pentru a fi remarcat.
* se confensează greu.
* nu îşi arată vulnerabilitatea.
* este sceptic.
* îi e teamă să iasă dintr-un angajament.

Caracterul rigidului:

* caută dreptatea cu orice preţ. Devenind un perfecţionist, va încerca să fie mereu corect
* este invidios.
* îşi blochează sentimentele.
* îşi încrucişează des braţele.
* are dificultăţi în a cere ajutorul.
* îi place ordinea.
* tonul vocii e sec şi inflexibil.
* nu recunoaste ca are probleme.
* se îndoieste de propriile alegeri.
* are dificultăţi în a primi, în general.
* i se pare nedrept să obtină mai puţin, dar şi mai nedrept când obţine mai mult decât alţii.
* are o dificultate în a se simţi bine, fără să se simtă apoi vinovat.
* nu îşi respectă limitele, cere prea mult de la el.
* este foarte rar bolnav, e dur faţă de corpul lui.
* are dificultăţi în a-şi arăta afecţiunea.
* îi place să aibă o înfăţişare sexi
* e foarte sensibil, dar îşi dezvoltă capacitatea de a nu simţi acea sensibilitate li de a nu o arăta celorlalţi

Vindecarea rănilor

E important de reţinut faptul că purtăm măştile pentru a ne proteja doar atunci când ne este teamă să suferim, să retrăim o anumită rană. Totuşi, pentru că atunci când purtăm masca nu mai suntem noi, e important să ne vindecăm rănile.

Elementul declanşator este acceptarea. Prima etapă în vindecarea unei răni constă în a o recunoaşte şi a o accepta. Cu cât îţi acorzi mai mult dreptul de a trăda, de a respinge, de a umili, de a abandona sau de a fi nedrept cu atât o vei face mai puţin. Apoi, pentru a putea fi vindecate rănile, trebuie să ne iertăm pe noi înşine, şi pe părinţii noştrii(ei sunt cei care în copilărie activează rănile).

Vindecarea e completă atunci când reuşim să inversăm cele patru etape:
1. devii conştient de masca pe care o porţi
2. te revolţi la citirea capitolelor şi simţi o rezistenţă la ideea de a-ţi accepta responsabilitatea
3. îţi acorzi dreptul de a fi suferit şi de a fi resentimentar faţă de unul dintre părinţi sau faţă de amândoi
4. redevii tu însuţi, încetezi să crezi că mai ai nevoie de o mască pentru a te proteja.

Ceea ce suntem şi ceea ce facem ar trebui să fie sursa fericirii noastre şi nu complimentele, gratitudinea, recunoaşterea sau susţinerea pe care le primim de la ceilalţi.

Dependenta emotionala

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva.

In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (“nu pot sa traiesc fara tine“).

Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic – atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportamentul contrar, dezvoltand o teama de angajament, tocmai pentru a nu mai experimenta suferinta traita in copilarie, generata de prezenta precara a parintilor.

Ca adulti insa, cei mai multi par sa uite ca nu mai au NEVOIE de o iubire neconditionata, ei uita ca pot avea grija de ei insisi, ca isi pot rezolva singuri problemele.

Inclinatia catre renuntarea la controlul asupra propriei vieti se naste din teama: teama de durere, de deprivare, de a dezamagi pe altii, de esec, de respingere, de a fi singur etc.

Iubirea adictiva mai naste o iluzie, si anume ca celalalt ne completeaza si ca fara el am fi “fragmentati”. Ceea ce se intampla de fapt este ca celalalt trezeste in noi calitati pe care nu le observasem sau nu credeam ca le-am putea avea. Cand ne indragostim, ne indragostim de fapt tot de noi, dar de partea neexplorata inca. Rolul partenerului este tocmai acela de a scoate ce e mai frumos in noi. Ceea ce admiram in ceilalti admiram in noi, iar ce uram, sunt tot laturi ale noastre, dar pe care le respingem.

Din pacate, suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana, asta e societatea – ascultati cu atentie melodiile de dragoste, uitati-va la telenovele sau filme de dragoste, toate sunt modele ale iubirii nesanatoase.

“Iubirea infantila, imatura crede ca: daca eu am grija de tine si te iubesc asa cum vreau si eu ca tu sa ma iubesti, atunci chiar ma vei iubi asa cum vreau. Avem impresia ca dragostea unui copil este generoasa si inocenta, dar de multe ori ne inselam. Copiii nu sunt inca capabili de iubire spirituala; dragostea lor este egocentrica. Iubesc pentru a supravietui, pentru a nu avea de-a face cu durerea, frica, sau lipsurile.”

Caracteristicile iubirii adictive:

Partenerii:

1. se simt mistuiti (“imi esti indispensabil“)
2. au dificultati in stabilirea granitelor eului (exemple de granite slabe: conversatii intime cu persoane cu care nu ati stabilit relatii de incredere, indragostirea de orice persoana care va acorda atentie, recurgerea la comportament sexual ca unicul mod de a satisface nevoile celuilalt, nerespectarea propriilor valori pt a face pe plac altcuiva, acceptarea unor lucruri pe care nu le doriti, a spune da cand vreti sa spuneti nu, pastrarea relatiilor cu oamenii abuzivi, increderea in toti oamenii etc)
3. au tendinte masochiste
4. renunta cu greu
5. se tem de riscuri si necunoscut
6. au dificultati in experimentarea intimitatii reale
7. joaca jocuri psihologice
8. au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti
9. cauta solutii in afara lor
10. pretind si asteapta iubire neconditionata
11. asteapta de la altii recunoastere si apreciere
12. isi doresc apropierea, desi se tem de ea
13.incearca sa “repare” sentimentele celorlalti (eu “salvator”, in unele cazuri)
14. joaca jocuri de putere (din care insa si partenerul obtine avantaje ascunse)
15. se tem sa fie abandonati cand au loc despartiri de rutina

Caracteristicile apartenentei sanatoase:

Partenerii:

1. permit afirmarea individualitatii celuilalt
2. traiesc un sentiment de contopire, dar si de separare fata de ceilalti
3. aduc la suprafata ce e mai bun in ei, dar si-n ceilalti
4. accepta ideea sfarsitului unei relatii
5. sunt receptivi la nou
6. stimuleaza dezvoltarea celorlalti
7. se simt liberi sa ceara ceea ce doresc
8. evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti
9. isi accepta propriile limite, dar si pe ale celorlalti
10. incurajeaza autonomia celuilalt
11. au o stima de sine ridicata
12.au incredere in amintirea celor iubiti; le place solitudinea
13 isi exprima sentimentele in mod spontan
14. sunt dornici de apropiere si dispusi sa devina vulnerabili
15. isi afirma puterea personala si egalitatea fata de sine si ceilalti.

Cum treci de la iubirea adictiva la una sanatoasa?
Exista 7 etape:

1. Negarea – relatia inca pare normala in acest punct pentru parteneri. Apar rationalizarile (toate cuplurile trec prin asa ceva, e mai buna o relatie proasta decat niciuna, ne-am jurat credinta la bine si la rau, asa e viata, sa luam mereu ce e mai bun in oameni, nu e chiar asa de rau)

2. Disconfortul (“ceva nu e de ajuns“, “nu e in regula“, “ce se intampla cu mine? ar trebui sa fiu mai fericit“, “oare el/ea ma mai iubeste? oare eu il/o mai iubesc?“, “asta e tot? sunt plictisit“, “ma simt sufocat, trebuie sa ies din relatie“). Acum cei mai multi cauta alinare in alte dependente: alcool, mancare, cumparaturi, munca, jocuri, legaturi extraconjugale.

3. Confruntarea – poate fi declansat de o depresie, o despartire, o carte, o boala, o schimbare importanta in viata, o discutie cu un prieten etc. Atunci cand unul dintre parteneri ameninta cu despartirea, simptomele alarmante se amplifica. La fel si confruntarile melodramatice: acuzatiile si negarile furioase curg dintr-o parte in alta, mascand teama. Relatia intra in criza.

4. Separarea psihologica: renuntam la asteptarea cum ca o relatie e menita sa raspunda tuturor temerilor si nevoilor noastre. “Suntem dispusi sa pornim in acea calatorie interioara de descoperire a sinelui” (cine sunt? ce vreau de fapt? cum am ajuns aici? de ce mi-e teama? ce cred despre femei/barbati/relatii/iubire/putere?). Uneori se intampla sa aiba loc si separarea fizica in aceasta faza.

5. Siguranta de sine – indivizii incep acum sa se aprecize e sine, sa se autostimeze mai mult, sa aiba mai multa incredere in potentialul lor, in propria forta interioara.

6. Apartenenta – indivizii descopera alte modalitati de a iubi matur. S-au desprins. Au aflat ca sentimentul de apartenenta nu se rezuma la relatia de iubire, ci poate cuprinde si familia, prietenii etc.

7. Incercarea de a comunica – in aceasta etapa, indivizii trec de la concentrarea asupra propriei persoane si relatiei lor la trairi si gesturi de daruire mai generale. Multumiti de ei insisi si de ceilalti, ei au acum mai multa energie creatoare, vitalitate fizica si putere spirituala pentru a darui si a raspunde.

Parcurgerea etapelor e ca si la dependentii de droguri – pot sa existe recaderi. Intr-o zi esti la etapa 7, ca apoi sa te regasesti la 2, insa pe masura ce ei evolueaza, se va stagna mai mult in ultimele etape.

Cînd laşi trecutul să îţi afecteze prezentul

Uneori nu ne putem bucura de momentul prezent din cauza a ceva ce s-a întîmplat în trecut. Nu ne dăm seama astfel că ne autosabotăm şi că, agăţîndu-ne de emoţiile vechi, nu ne permitem să experimentăm tot ceea ce ne oferă viaţa.

Reactii
Trecutul este îndepărtat şi nu poate fi schimbat. Poate fi însă schimbată reacţia noastră faţă de evenimentele de atunci, alegînd să trăim cu adevărat în momentul actual.

De fiecare dată cînd dăm atenţie oricărui alt moment decît prezentului pierdem însăşi esenţa vieţii, practic nu vedem şi nu simţim nimic din acel moment decît în conexiune cu trăirile trecute sau cu grijile legate de viitor. Construindu-ne modul în care trăim acum pe suferinţele sau obstacolele întîmpinate în trecut aducem acele emoţii în actualitate şi nu realizăm că deseori proiecţiile noastre interioare nu au nici o legătură cu realitatea prezentă; în plus, e posibil să ne programăm inconştient viitorul prin prisma experienţelor trecute.

Mulţi spun că “e mai bine să pun răul în faţă acum, fiindcă uite ce mi s-a întîmplat ultima oară” sau “mai bine sunt pesimist; de cîte ori am fost optimist nu mi-a ieşit nimic bun” sau “pentru că am avut multe eşecuri în dragoste m-am închis acum faţă de oricine” etc. Toate acestea reprezintă însă modalităţi de autoşantajare emoţională prin care punem înaintea acţiunilor prezente experienţele trecute. Ceea ce a fost însă ţine, ca fiecare moment de altfel, de ceva irepetabil; niciodată nu vom găsi aceleaşi date, aceleaşi condiţii, aceiaşi oameni cu aceleaşi personalităţi sau mod de a reacţiona, nici măcar noi nu mai suntem aceiaşi şi niciodată nu am putea repeta de fapt aceleaşi experienţe, pentru că toate circumstanţele sunt diferite. În plus, e ca şi cum am vrea ca şi noi să rămînem blocaţi în trecut, pentru a nu evolua deloc, pentru a nu fi diferiţi faţă de momentul vechi.

Transformare

Astfel, a rămîne ancorat în supărarea faţă de o persoană şi a reacţiona şi azi în acelaşi fel faţă de ea poate însemna că nu am iertat-o absolut deloc. Mai mult, există cazuri în care ţinem la sentimentele noastre negative chiar dacă persoana cu care eram în conflict nu mai trăieşte de mult, ca şi cum dacă am da drumul acestor emoţii ar fi nedrept pentru cît am îndurat. Cine este cel care suferă însă? Cu siguranţă nu cel care a trecut în nefiinţă, ci noi.

A-ţi schimba atitudinea faţă de prezent este aşadar o imensă responsabilitate faţă de tine însuţi. Aceasta nu înseamnă însă a “întoarce celălalt obraz” şi a suferi sau a trăi cu senzaţia că ai lăsat prea mult de la tine, fiindcă ar însemna să te muţi dintr-o extremă negativă în alta, ci mai degrabă are legătură cu felul în care îi priveşti pe toţi ceilalţi cu înţelegere, ca şi cum ar fi vorba despre tine însuţi, mai ales pentru că e vorba doar despre reacţia ta la aceste situaţii, şi nu de ceea ce fac ei.tu eşti singurul răspunzător pentru reacţia pe care alegi să o ai în faţa evenimentelor. În acest fel poţi intra în situaţiile prezente fără concepţiile vechi. Poţi încerca să înţelegi lucrurile astfel, poţi ierta persoanele implicate (inclusiv pe tine însuţi) sau vizualiza pozitiv situaţiile respective, ceea ce înseamnă a le programa să se întîmple pozitiv în viitor. În final, nu contează ce modalitate alegi pentru a ieşi din capcana pe care doar mintea ta a creat-o; important este că faci ceva pentru tine şi sinele tău, care îşi doreşte poate să experimenteze mult mai multe situaţii noi şi interesante şi care era pînă acum blocat de emoţiile sau prejudecăţile tale vechi.

Privit subiectiv, totul pare a fi vina celorlalţi, dar în realitate

Test

Evaluează în ce fel eşti conectat la trecut prin următoarele exemple de afirmaţii şi credinţe negative. Dacă ele sunt adevărate pentru tine, înseamnă că gîndeşti în prezent prin prisma emoţiilor sau prejudecăţilor vechi şi trebuie să îţi modifici reacţia faţă de momentul actual: pentru că am fost rănit sau jignit de o remarcă, nu o să mai am încredere în buna intenţie a nimănui; oamenii pot fi răi; pentru că am făcut ceva greşit, trebuie să sufăr azi; roata vieţii se întoarce şi trebuie să plătesc pentru greşelile mele; pentru că am fost un copil sărac, nu văd cum aş putea să cîştig vreodată mai mulţi bani; pentru că X nu mi-a dat ajutor de cîte ori am avut nevoie, nu îi voi da nici eu nimic; pentru că nu mai am ceea ce aveam în trecut (material, emoţional etc.), nu mă pot bucura deplin azi; pentru că de cîte ori mi-am dorit ceva cu ardoare să se întîmple nu a funcţionat şi atunci e mai bine să nu îmi mai doresc nimic.

Clipa de acum

“Nimic nu există în afară clipei de acum. Nimic nu s-a întîmplat vreodată în trecut; toate se întîmplă în clipa de acum. Nimic nu se va întîmpla vreodată în viitor, totul se întîmplă în clipa de acum.
Ceea ce consideraţi trecut este de fapt o amprentă de memorie înmagazinată în minte, a unei clipe de acum, mai veche. Cînd vă amintiţi trecutul, recaptivaţi această amprentă în prezent. Viitorul este o clipă de acum imaginată. O proiecţie a minţii. Cînd apare, apare sub forma clipei de acum. Cînd vă gîndiţi la viitor, faceţi aceasta tot în clipa de acum. Evident, trecutul şi viitorul nu au realitate proprie. Aşa cum luna nu are lumină proprie şi poate doar să reflecte lumina soarelui, tot aşa trecutul şi viitorul sînt doar palide reflexii ale luminii, ale puterii şi ale realităţii prezentului etern. Ele îşi împrumută realitatea de la clipa de acum“. (Eckhart Tolle “Puterea prezentului”)

Ce este frumuseţea ?

Frumuseţea zilei caută îmbrăţişarea nopţii. Îmbrăţişarea nopţii este cea care cheamă misterul, taina, ceea ce rămâne mereu ascuns privirii omului de rând, ceea ce doar inima poate dezvălui omului.
Ai privit vreodată doar cu inima?

Să ai senzaţia că ochii sunt de prisos, iar ceea ce contează este doar acea căldură, acea frumuseţe ultimă şi fără de sfârşit pe care ajungi să o cunoşti şi să o respiri doar cu inima. Sufletul tău, inima ta să fie doar un cânt de slavă, un dor nesfârşit de El, un loc în care marea şi cerul se unesc tainic sub lumina asfinţitului.

Să aduni în inima ta frumuseţea apusului şi explozia nesfârşită a răsăritului. Să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, bucurându-te de binecuvântarea graţiei răsăritului şi de mângâierea tainică a apusurilor. Între ieri şi azi să vezi mereu frumuseţea clipei, să trăieşti fiecare moment ca pe o naştere sub botezul frumuseţii, să dai fiecărui moment posibilitatea de a-ţi aduce acel moment de frumuseţe sublimă şi de divinitate cu care a fost încărcat. Să poţi trăi plenar viaţa, în lumina spontaneităţii divine, în virtutea acelei forţe a binelui care este şi va fi mereu triumfătoare.

Să treci prin viaţă făcându-ţi aripi din frumuseţe, din iubire şi din credinţa în sine, în pofida oricărui lucru, aspect, eveniment care pare a fi de netrecut, de nedepăşit prin dificultatea sa aparentă.
Să fii deschis în faţa vieţii şi să aduci viaţa în sufletul şi în inima oamenilor. Să ai sufletul curat ca al unui copil şi să nu încetezi nici o clipă să crezi în miracole, pentru că miracolele se produc în fiecare clipă, doar ochiul sufletului este necesar să le perceapă.

Să ai sufletul plin de acea lumină a iubirii, a frumuseţii şi a dorului de absolut.

Să vii mereu în lume cu sufletul plin de magia frumuseţii absolutului şi să faci astfel încât această frumuseţe din sufletul tău să umple sufletele celor însetaţi de frumuseţe şi celor ce au uitat de această frumuseţe.

Trăind mai mereu în această frumuseţe şi în această plenară spontaneitate a clipei, viaţa devine un dans al conştiinţei, o atingere caldă a aripei spiritului divin care acoperă cu frumuseţea lui această manifestare.

Importanta sportului in viata ta

“Ideea este de a concura cu tine. Este vorba despre îmbunatatire, despre a fi mai bun decât ai fost ieri.”

In primul rand, prin sport, dai dovada de respect pentru propria persoana. Sper ca nu vrei sa ai 40 de ani, sa stai in fata televizorului si singurul lucru care sa iasa in evidenta sa fie curul tau gras. Insa, daca asta e ceea ce iti doresti, nu mai citi acest articol. Daca nu ti-a placut ce am spus te invit sa citesti mai departe articolul pentru ca s-ar putea sa te ajute.

Ar trebui sa iti dai seama de rolul critic pe care il are sportul si munca fizica in viata ta. Sportul poate imbunatatii sanatatea, performantele academice si poate duce chiar la reducerea criminalitatii. Dar de ce ? Nu o sa scriu un articol motivational, ci o sa prezint beneficiile sportului. Sportul iti da incredere, elimina emotiile si energia negativa, plus ca este o diferenta enorma intre a fi obosit de la sport sau a fi obosit de la prea mult stat la calculator sau la televizor. De asemenea, este un mod amuzant pt a invata valori si lectii care te vor ajuta pe tot parcursul vietii. Sa luam ca exemplu sportul de echipa. Acesta promoveaza prietenia si fair-playul. Te invata sa lucrezi in echipa, te invata ce este disciplina, respectul si competentele necesare unui copil pentru a se descurca singur. Ajuta la pregatirea tinerilor pentru a face fata provocarilor cu care se vor confrunta de-a lungul vietii si sa ocupe rolul de lider în cadrul comunitatilor lor.

7 motive pentru care trebuie sa faci sport:

1) Iti da o incredibila incredere in fortele proprii.

2) Te respecti atunci cand faci sport.

3) Iti ajuti creierul, care nu trebuie sa mai depuna un efort extraordinar pentru mentinerea corpului in perfecta stare.

4) Emotiile negative dispar.

5) Traiesti mai mult

6) Inveti sa nu renunti atunci cand intampini greutati.

7) Pentru ca te vei simti incredibil dupa!

Don't Forget !

- nu uita ca viata trece pe lanta tine fara ca tu s-o poti opri ( asta daca nu esti prost si te sinucizi )

- nu uita ca trebuie sa traiesti pt tine si nu pt altcineva

- nu uita ca mass-media te invata numai prostii

- nu uita ca esti ceea ce gandesti

- nu uita ca nu exista nicio limita superioara, ci doar una inferioara

- nu uita ca trebuie sa-ti traiesti viata la maxim pentru a te simti implinit

- nu uita ca oferind ceva primeste inapoi inzecit fara sa te astepti la asta

- nu uita sa deschizi ochii atunci cand ti-e mai greu

- nu uita sa nu te compare cu altii, ci cu tine, sa incerci sa fi mai bun decat ai fost acum 5 minute, acum o saptamana, acum o luna etc.

- nu uita ca si ceilalti au aceleasi drepturi ca si tine

- nu uita ca puterea exemplului poate convinge pe oricine

- nu uita ca exista oameni care fac ceva pentru viata lor si pentru ceilalti atunci cand tu stai degeaba

- nu uita ca nu iti va da nimeni fericirea fara ca tu sa muncesti pentru ea

- nu uita ca devi mai puternic(a) cu orice minut ce trece

- nu uita ca tu esti de vina pentru ceea ce ti se intampla

- nu uita ca fricile exista pentru a le depasi

- nu uita ca trebuie sa te relaxezi din cand in cand

- nu uita ca viata poate fi asa cum vrei

- nu uita ca esti mai puternic decat crezi

- nu uita ca ai prieteni

- nu uita ca fericirea nu se afla la capat de drum, ci este chiar drumul

- nu uita ca vezi oamenii asa cum crezi tu si nu cum sunt ei in realitate

- nu uita ca ceilalti sunt ividiosi atunci cand reusesti, fiindca asa sunt oamenii si nu pentru ca nu tin la tine

- nu uita sa ai curaj

- nu uita sa ai vise

Primii Pasi..

Nu sunt primii pasi din viata noastra, dar totusi ii putem considera astfel. Se tot vorbeste despre voluntariat si nimeni nu spune ceva pana la capat, ce este si cum se defineste si de ce se face. Te-ai intrebat vreodata de ce se face voluntariat? Ti-ai pus vreodata problema ca ai vrea sa faci ceva pentru grupul tau, sau pentru comunitatea in care traiesti? Ei bine, de aici incepe voluntariatul. Nu este o munca pe gratis pentru altii, ci mai degraba o experienta prin care inveti sau impartasesti experienta ta si asiguri continuitate sau de ce nu aduci un plus in societate. Fiecare dintre noi ne dorim sa devenim cineva sau mai bine spus sa facem ceva cu care si de care sa ne mandrim. Astfel voluntariatul devine un mijloc eficace in ceea ce inseamna experienta fiecaruia.

Dar cum poti deveni voluntar? Pentru inceput ar fi bine sa te informezi despre diversele campanii, actiuni de voluntariat existente pe piata. Inscrie-te intr-o organizatie sau preia conducerea unui grup de initiativa si mergi mai departe. O idee se transforma intr-un proiect si mai departe are nevoie de tine, de oameni de o echipa pentru a fi duse la bun sfarsit. Asa ca nu pierde timpul si inscrie-te in diverse programe. Iti dau un pont de start! Poti sa te inscrii pe www.agendavoluntarului.org si acolo vei gasi diverse proiecte si internship-uri sau sa te inscrii direct la acestea. Nu conteaza! Trebuie sa te inscrii! poti invata multe si cunoaste multi oameni. Si asta nu este tot! Maine vrei sa te angajezi sau vrei sa pleci cu o bursa? Ei bine! O astfel de experienta devine un atuu in portofoliul tau! Oamenii sunt interesati de actiunile tale si tu ai sansa sa inveti ceva. Nu le da cu piciorul sau mai bine spus pune timpul tau in valoare.

Despre timp..

Nu de putine ori ni s-a imtamplat sa spunem ca nu mai avem timp sau ca suntem in intarziere sau ca am pierdut timpul si puteam face altceva. Dar despre ce vorbim? Timpul este o unitate de masura din cate stiu si cu ajutorul acestuia reusim sa apreciem durata unui lucru sau ce am facut candva sau mai avem de facut(cand si cat). De cele mai multe ori spunem ca timpul trece si nu observam faptul ca nu ii dam valoare.

As vrea sa va spun o intamplare. Intr-o buna zi o prietena de-a mea m-a sunat si m-a intrebat daca pot merge la un suc ca vrea sa vorbeasca ceva cu mine. Am plecat repede sa ma intalnesc cu ea si… tot am intarziat. Apreciasem gresit timpul in care puteam ajunge. Ea m-a asteptat si totusi cand am ajuns nu s-a lasat pana nu m-a mustrat.”Ai intarziat! De ce faci astfel de aprecieri? Mai bine imi spuneai mai mult si mai faceam ceva!”. Imediat am luat pozitia ghiocelului si mi-am cerut scuze. Stiam ca vine de la munca si ca a avut multa treaba si nu intelegeam ce tot mai dorea sa faca. Ne-am asezat la o masa si a inceput sa ma ia de urechi in modul ei caracteristic. “Spune-mi ce ai de gand! De ce vrei sa pierzi timpul? Crezi ca il poti recupera? “. Eu, tanar si nelinistit, fericit ca m-a chemat la cafea si ca mai ies si eu din starea mea mi-a picat fata cand am vazut ca a inceput astfel. In timp ce incercam sa ies basma curata o si vad ca scoate o foaie de hartie si un pix si mi le pune in fata! “Daca ai timp de tigara ai timp sa si scrii ce vrei sa faci si pana cand? Te rog sa o iei foarte serios, pentru ca nu vreau sa mai pierzi timpul.” Incercam sa ii explic si ea nimic. O tinea pe-a ei! In sinea mea stiam ca are dreptate si ca nu mai are rost sa imi ling ranile.

Parca si acum o aud : “La ce cap ai, ai putea sa faci multe, iar tu lasi timpul sa treaca neobservat! Trezeste-te la realitate!”

M-am conformat si am inceput sa scriu tot ce am facut si tot ceea ce imi doresc sa fac si in cat timp! Priveam foaia aceea si parca nu mai gaseam loc sa scriu la cate imi doream sa fac. “Nu te grabi! Scrie ceea ce iti doresti si care este calea pe care doresti sa o urmezi! Te rog sa nu uiti! Tu ai scris si esti responsabil de ceea ce vrei sa faci cu viata ta! Asa ca, tine-te de ele!”Asta a fost cea mai grea palma. Intotdeauna am luptat sa fac cat mai multe lucruri si in timp ce scriam am inceput sa inteleg cum ma iroseam si iroseam si timpul meu.

De atunci am inceput sa punctez fiecare lucru de care m-am tinut si l-am dus la bun sfarsit si sa imi duc mai departe ideealul meu si sa lupt pentru el. Recunosc ca a fost cea mai frumoasa intalnire, chiar daca atunci eram negru de suparare. Mi-a facut un bine si am gasit un prieten.

Nu stiu ce parere aveti voi despre ceea ce a facut prietena aceasta, dar eu ii multumesc si in semn de multumiri vreau sa postez si cateva lucruri despre timpul si felul in care doriti sa va manageriati timpul vostru. Decizia este la voi! Eu sunt naratorul si sper sa reusiti tot ceea ce va doriti sa realizati in viata. Timpul este al fiecaruia dintre noi si suntem responsabili de modul in care il consumam!

Mini Curs:

Sper sa va fie de folos si sa ne auzim cat mai curand!

Va multumesc pentru timpul acordat!