Cînd laşi trecutul să îţi afecteze prezentul

Uneori nu ne putem bucura de momentul prezent din cauza a ceva ce s-a întîmplat în trecut. Nu ne dăm seama astfel că ne autosabotăm şi că, agăţîndu-ne de emoţiile vechi, nu ne permitem să experimentăm tot ceea ce ne oferă viaţa.

Reactii
Trecutul este îndepărtat şi nu poate fi schimbat. Poate fi însă schimbată reacţia noastră faţă de evenimentele de atunci, alegînd să trăim cu adevărat în momentul actual.

De fiecare dată cînd dăm atenţie oricărui alt moment decît prezentului pierdem însăşi esenţa vieţii, practic nu vedem şi nu simţim nimic din acel moment decît în conexiune cu trăirile trecute sau cu grijile legate de viitor. Construindu-ne modul în care trăim acum pe suferinţele sau obstacolele întîmpinate în trecut aducem acele emoţii în actualitate şi nu realizăm că deseori proiecţiile noastre interioare nu au nici o legătură cu realitatea prezentă; în plus, e posibil să ne programăm inconştient viitorul prin prisma experienţelor trecute.

Mulţi spun că “e mai bine să pun răul în faţă acum, fiindcă uite ce mi s-a întîmplat ultima oară” sau “mai bine sunt pesimist; de cîte ori am fost optimist nu mi-a ieşit nimic bun” sau “pentru că am avut multe eşecuri în dragoste m-am închis acum faţă de oricine” etc. Toate acestea reprezintă însă modalităţi de autoşantajare emoţională prin care punem înaintea acţiunilor prezente experienţele trecute. Ceea ce a fost însă ţine, ca fiecare moment de altfel, de ceva irepetabil; niciodată nu vom găsi aceleaşi date, aceleaşi condiţii, aceiaşi oameni cu aceleaşi personalităţi sau mod de a reacţiona, nici măcar noi nu mai suntem aceiaşi şi niciodată nu am putea repeta de fapt aceleaşi experienţe, pentru că toate circumstanţele sunt diferite. În plus, e ca şi cum am vrea ca şi noi să rămînem blocaţi în trecut, pentru a nu evolua deloc, pentru a nu fi diferiţi faţă de momentul vechi.

Transformare

Astfel, a rămîne ancorat în supărarea faţă de o persoană şi a reacţiona şi azi în acelaşi fel faţă de ea poate însemna că nu am iertat-o absolut deloc. Mai mult, există cazuri în care ţinem la sentimentele noastre negative chiar dacă persoana cu care eram în conflict nu mai trăieşte de mult, ca şi cum dacă am da drumul acestor emoţii ar fi nedrept pentru cît am îndurat. Cine este cel care suferă însă? Cu siguranţă nu cel care a trecut în nefiinţă, ci noi.

A-ţi schimba atitudinea faţă de prezent este aşadar o imensă responsabilitate faţă de tine însuţi. Aceasta nu înseamnă însă a “întoarce celălalt obraz” şi a suferi sau a trăi cu senzaţia că ai lăsat prea mult de la tine, fiindcă ar însemna să te muţi dintr-o extremă negativă în alta, ci mai degrabă are legătură cu felul în care îi priveşti pe toţi ceilalţi cu înţelegere, ca şi cum ar fi vorba despre tine însuţi, mai ales pentru că e vorba doar despre reacţia ta la aceste situaţii, şi nu de ceea ce fac ei.tu eşti singurul răspunzător pentru reacţia pe care alegi să o ai în faţa evenimentelor. În acest fel poţi intra în situaţiile prezente fără concepţiile vechi. Poţi încerca să înţelegi lucrurile astfel, poţi ierta persoanele implicate (inclusiv pe tine însuţi) sau vizualiza pozitiv situaţiile respective, ceea ce înseamnă a le programa să se întîmple pozitiv în viitor. În final, nu contează ce modalitate alegi pentru a ieşi din capcana pe care doar mintea ta a creat-o; important este că faci ceva pentru tine şi sinele tău, care îşi doreşte poate să experimenteze mult mai multe situaţii noi şi interesante şi care era pînă acum blocat de emoţiile sau prejudecăţile tale vechi.

Privit subiectiv, totul pare a fi vina celorlalţi, dar în realitate

Test

Evaluează în ce fel eşti conectat la trecut prin următoarele exemple de afirmaţii şi credinţe negative. Dacă ele sunt adevărate pentru tine, înseamnă că gîndeşti în prezent prin prisma emoţiilor sau prejudecăţilor vechi şi trebuie să îţi modifici reacţia faţă de momentul actual: pentru că am fost rănit sau jignit de o remarcă, nu o să mai am încredere în buna intenţie a nimănui; oamenii pot fi răi; pentru că am făcut ceva greşit, trebuie să sufăr azi; roata vieţii se întoarce şi trebuie să plătesc pentru greşelile mele; pentru că am fost un copil sărac, nu văd cum aş putea să cîştig vreodată mai mulţi bani; pentru că X nu mi-a dat ajutor de cîte ori am avut nevoie, nu îi voi da nici eu nimic; pentru că nu mai am ceea ce aveam în trecut (material, emoţional etc.), nu mă pot bucura deplin azi; pentru că de cîte ori mi-am dorit ceva cu ardoare să se întîmple nu a funcţionat şi atunci e mai bine să nu îmi mai doresc nimic.

Clipa de acum

“Nimic nu există în afară clipei de acum. Nimic nu s-a întîmplat vreodată în trecut; toate se întîmplă în clipa de acum. Nimic nu se va întîmpla vreodată în viitor, totul se întîmplă în clipa de acum.
Ceea ce consideraţi trecut este de fapt o amprentă de memorie înmagazinată în minte, a unei clipe de acum, mai veche. Cînd vă amintiţi trecutul, recaptivaţi această amprentă în prezent. Viitorul este o clipă de acum imaginată. O proiecţie a minţii. Cînd apare, apare sub forma clipei de acum. Cînd vă gîndiţi la viitor, faceţi aceasta tot în clipa de acum. Evident, trecutul şi viitorul nu au realitate proprie. Aşa cum luna nu are lumină proprie şi poate doar să reflecte lumina soarelui, tot aşa trecutul şi viitorul sînt doar palide reflexii ale luminii, ale puterii şi ale realităţii prezentului etern. Ele îşi împrumută realitatea de la clipa de acum“. (Eckhart Tolle “Puterea prezentului”)