Cuvantul inconstient arunca o imagine negativa asupra creierului si ne opreste din a intelege esenta lui. Acceptarea inconstientului creierului ne duce la un sentiment de spaima amestecat cu neputinta. Prin acest articol am sa combat aceasta spaima si neputinta. Pentru ca atitudinea de a crede in inconstient este daunatoare, ineficienta si dezadaptativa pentru om.
In esenta, cuvantul inconstient te provoaca la viziuni si credinte negative cum ar fi: cine stie ce e in inconstientul meu, ce nu poti constientiza este infricosator, sufar din cauza inconstientului, nu imi pot accesa inconstientul, in inconstientul meu este haos, ies tot felul de sentimente din inconstientul meu, am o bomba in inconstientul meu, a exploadat bomba emotionala din inconstientul meu etc.
Freud a dat o denumire gresita descoperirilor lui. El a facut o descoperire noua si a trebuit sa o denumeasca si din nefericire pentru noi a ales cuvantul inconstient. Freud a vindecat multi oameni. I-a vindecat pentru ca el si-a inteles cu adevarat descoperirea. Denumindu-si gresit o parte din descoperiri, cum este denumirea de inconstient, s-a facut neinteles de toate generatiile care au venit dupa el. Generatiile dupa el, au preluat pur si simplu cuvantul “inconstient” si pe baza definitiei cuvantului din dictionar au inceput sa filozofeze asupra creierului lor.
Oamenii fara studii psihologice, fara sa il citeasca macar pe Freud sustin vehement ca au inteles esenta inconstientului. Si-au creat si intarit niste credinte foarte puternice legate de aceasta notiune de inconstient, asa cum l-au inteles ei.
Cei mai multi inteleg prin inconstient o existenta, undeva in noi, care nu poate fi accesata, nu poate fi organizata, toate traumele sunt bagate si pastrate fortat acolo, le creaza probleme pe care nu le pot controla. Toate probleme lor exista din cauza “inconstientului”.
Exista o aura magica plutitoare in jurul acestui “inconstient” – secretul tuturor secretelor. Unii merg mai departe explicand totul prin inconstient. Daca ai talent din inconstient vine. Daca ai omorat pe cineva din incostient vine. Daca ai pofta de inghetata azi din inconstient vine. Altii cred cu tarie ca inconstientul este pur. Puritatea puritatii exista in inconstient si murdaria murdariei exista in constient. Ca daca ne-am dezlantui inconstientul am face si am drege.
Orice exista si nu se explica de cineva la un moment dat e etichetat cu: din inconstient vine.
Eu unul nu cred in existenta “inconstientului” asa cum l-a inteles omul normal. Si am sa va explic de ce prin niste intrebari si reflectii:
- Constientizezi bataia inimii in fiecare moment?
Raspunsul este nu. Daca ne punem mana pe piept, acum, ne constientizam bataia inimii. Apoi ne ducem sa ne uitam la un film si ne focalizam pe imaginile care ni se deruleaza, uitam de inima. Asta inseamna ca inima bate in inconstient? Nu. Inima bate tot in “realitate”. In realitate locul unde bate inima nu s-a schimbat. Insa focalizarea creierului nostru s-a schimbat. Asta nu inseamna ca am scos inima din constient si am introdus-o in inconstient. Locul inimii nu se schimba. Focalizarea creierului nostru se schimba.
- Iti constientizezi ficatul in acest moment?
Raspunsul este nu. Nu avem capacitatea reala de a ne constientiza activitatea ficatului. Stim ca exista in corpul nostru si ca isi face treaba insa nu il vedem facand-o. Nu il monitorizam. Nu il scanam. Nu vorbim cu el. Nu stim ce a mai facut in ultima vreme. Nu comunicam cu el. Nu ii zicem ce sa faca.
Poti sa te concentrezi pe ficat toata ziua ca tot nu o sa reusesti sa stii realist ce face.
Asta inseamna ca ficatul exista in inconstientul nostru? Sau inseamna ca ficatul exista in realitate? Eu zic ca ficatul exista in realitate in corpul nostru, chiar daca noi nu ni-l “constientizam”.
- De ce “simtim” ca nu ne intereseaza sa ne “constientizam” ficatul, inima etc si “simtim” ca ne intereseaza sa ne “constientizam” creierul?
Raspunsul este: din cauza capacitatii unice a creierului de a “focaliza”.
Aceasta caracteristica este unica pentru creier (ca organ biologic). Ficatul nu focalizeaza nimic. Inima la fel, nu focalizeaza. Creierul insa, are instrumente prin care poate desfasura aceasta actiune de “focalizare”.Instrumentele lui sunt felurite: ochi, nas, urechi, neuroni, sinapse, fluxul de neurotransmitatori, potentialele de actiune, structura creierului cu cele 2 emisfere si celelalte componente etc.
Si, din cauza ca exista aceasta capacitatea a creierului, ea este si folosita de noi. Si ne focalizam toata viata. Si pe aia, si pe cealalta, si pe mana noastra, alte corpuri, o frunza, gandurile noastre etc. Insa nu ne putem focaliza pe orice in viata.
Nu avem capacitati infinite de focalizare. Cu toate ca ne putem concentra pe multe lucruri in viata, nu ne putem focaliza pe tot ceea ce exista. Nu ne putem focaliza pe propriul nostru ficat de exemplu. Pe inima noastra nu ne putem focaliza, in detaliu cum am vrea noi. Pe multe procese, fluxuri, neuroni, mini organisme existente in creierul nostru nu ne putem focaliza.
Si asta ne frustreaza. Si tot ce ne frustreaza din cauza ca nu ne putem focaliza pe el, il categorisim ca “inconstient”.
Daca l-am categorisi ca: “” nu ajung cu focalizarea mea la el”, atunci, da, suntem mai aproape de realitate. Insa cand zicem inconstient e ca si cum respectivul nu ar exista intr-o realitate palpabila. Totul exista in realitate insa noi nu il putem accesa cu ajutorul focalizarii noastre.
Nu inseamna ca ele exista, intr-un inconstient.
De multe ori cand catalogam ceva ca facand parte din inconstient, daca suntem invatati metode noi de focalizare, le descoperim.
Albert Einstein sustinea:
“Nu cred ca e imposibil ca visele sa reprezinte dorinte reprimate, dar nu sunt convins ca-i asa.”
Oamenii are zice ca: “am reusit sa il scot pe X la suprafata din inconstient”. Este gresit. Mai corect este: “am reusit sa descopar si sa aplic modalitatea eficienta prin care sa ma focalizez pe X”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu